De ce tinem la “Cuib”

Deseori, in implementarea proiectului nostru, ni s-a spus: “Iubim ideea proiectului, dar schimbati si voi numele celui de-al treilea spatiu…Cuibul Democratiei, spuneti-i altfel!”.  Argumentul principal era asocierea notiunii de “cuib” cu o perioada a istoriei noastre, ce a produs suferinta multor persoane.

Pentru ca ne pregatim sa inauguram inca 9 Cuiburi si vom tot vorbi despre ele, simtim nevoia de a impartasi cu voi motivul pentru care nu renuntam la “Cuibul Democratiei”. Unul singur: noi credem ca ideile bune nu pot fi corupte, nici macar de istorie.

Da, au existat odata cuiburi de nefasta amintire. La fel a existat si voluntariatul impus, munca patriotica. Schimbarea regimului politic ne-a pus in fata voluntariatul pozitiv, a carui forta transformatoare nu este diminuata de incarcatura trecutului.

Tot astfel, astazi exista si Cuiburile Democratiei, spatii inspirate nu de istorie, ci de necesitatea transformarii societale intr-o epoca dominata de alienare si neincrederea in sistemele politice. Cuibul ca instalatie de arta a fost creat de Mark Riegelman in vecinatatea Bibliotecii Publice din Cleveland. Cand am descoperit “the reading nest” (ro.: cuibul de lectura), cautam deja o modalitate de a conecta fizic bibliotecile publice si societate civila, suplinind lipsa spatiilor de intersectie dintre cele doua.  Vazand Cuibul lui Mark, ne-am spus: “Da, aceasta este materializarea ideii noastre, asta vrem sa facem!”

Cand le-am aratat proiectul celor 14 parteneri institutionali si peste 200 voluntari, ni s-a raspuns: “Da, hai sa ne implicam”.  Atunci s-a intamplat ceva bun.  Institutiile publice au mers pe mana voluntarilor – le-au deschis spatii, i-au lasat sa vopseasca, sa inlocuiasca mobilierul obisnuit cu paleti sau fotolii puf si sa creeze locuri in care initiativele civice prind viata si transforma comunitatile.

Datorita creativitatii lor, provocata de-o idee buna, am instituit un nou tip de spatiu, definit de fiecare dintre noi, nu de dogme si grupuri de presiune, spatiu in care speram sa se consolideze cetatenia activa. Chiar daca, pe termen scurt, asemenea spatii pot acomoda doar grupuri mici de cetateni si vor atrage doar o nisa a societatii civile, aratam ca drumul pe care am pornit si care porneste din cuib are potential sa cuprinda largi mase de cetateni, ce vor invata democratia asa cum puii de pasari invata zborul.

Cuiburile Democratiei  sunt o declaratie arhitecturala a increderii noastre in capacitatea romanilor de a se re-defini, de a invata de la altii si de a inova.  De asemenea, ne facem propriul exercitiu de curaj (si speram sa-i inspiram si pe altii) atunci cand nu ne temem sa construim pe alaturarea a doua idei bune – “cuib” (spatiu de crestere, spatiu de intalnire) si “democratie”, in pofida istoricului lor incarcat de aplicari gresite.

De aceea tinem la Cuib!

Sus